In ultimele doua postari mi-am dat seama ca nu am mai incheiat cu enuntul meu preferat „Si asta e tot”.

Lasand la o parte ultima postare si faptul ca nu am mai intrat( si nici nu am mai scris) pe blog, ma bucur de inspiratia mea de moment.

Desigur, inspiratia ca inspiratia, dar asta nu inseamna ca am si despre ce comenta in scris.

Am de gand sa fac un top cu ceva. Poate un top cu carti… Da, da! Suna bine! Doar ca eu nu am o carte preferata, asa ca topul nu prea e top, e mai mult o lista…

1. „Sfarsitul eternitatii”,  Isaac Asimov

2. „Toate panzele sus!”, Radu Tudoran

3. „Gargui”, Andrew Stevenson

5. „Ultimul cantec”, Nicholas Sparks

6. „Pe drumuri de munte”, Calistrat Hogas

7.  „Noaptea diavolului”, Agatha Christie

8.  „Elevul Dima dintr-a VII-a”, Mihail Drumes

9.  „Cartea Oltului”, Geo Bogza

10. „La rascruce de vanturi”, Emily Bronte

Voi mai adauga carti…Si poate si copertile.

Pana atunci insa, va urez o primavara fericita si insorita(sau innorata si intunecata, dupa preferinte), plina de imbratisari si pace. 🙂

Imi place melodia urmatoare si merge cu un inceput de Martie:

Si asta e tot!

.

Astazi imi voi cere iertare de la blog pentru ca nu l-am prea bagat in seama. Din moment ce i-am dat viata si l-am ornat cu ideile  din mintea mea, cred ca sunt obligata sa am mai multa grija de bloguletul meu.

 

 

Eclipsa

Nu..Nu e vorba de cartea ‘Eclipsa”, cu povestea ei despre vampiri care ne-a influentat generatia mai mult sau mai putin rau.

E vorba despre Eclipsa Partiala de Soare, astazi 4 ianuarie 2011. In fiecare zona a tarii diferia minutele la care a inceput, difera minutele la care va atinge punctul maxim si difera proportia in care va fi acoperit Soarele. In orice caz, ne bucuram de un cer senin. Asa ca urmariti Soarele(bineinteles, protejandu-va ochii).

Ochelarii speciali sunt buni, dar nu neaparati.

Gheorghe Iosif, 55 ani, fizician: „Poti sa te uiti la orice eclipsa printr-un geam afumat fara sa se intimple absolut nimic. Chestia asta cu ochelarii speciali este o mare gaselnita care se importa de afara. O sa rida toti de noi. Efectiv este o incercare de a pacali niste oameni ca nu te poti uita la eclipsa decit cu niste ochelari speciali. Oare ne cred asa de prosti?”

Eu nu dispun de acesti ochelari, dar voi folosi probabil un filtru de sudura verde.

Pata de nor

Cazuta din cerul de  noiembrie,

O pata de nor s-a desteptat.

Nu stia. Cum nu stie nimeni dupa o amnezie cine e,

Ce-a fost sau ce va fi.

Dar ce va fi, cine oare stie?

Ramane misterul si surpriza.

Iar pata de nor statea pe o pata de culoare.

O pata intinsa si verde si aromata…

Era pe pamant.

Si se gandea ca ar trebui sa se intinda.

Ca e tarziu.

Ca iarba nu trebuie sa mai fie verde.

Si asa a aparut prima zapada din an…

 

Deci, unde e pata mea miraculoasa dintr-un nor? Simplu. Intr-un nor!

Si asta e tot.

 

:)

Si asta e tot.

Viata unei sticle

Stateam pe un raft al unui market, alaturi de o sticla de Cola de 2 litri. Siluete nedeslusite se perindau in fata mea. Le auzeam cum comunicau intre ele…”-Buna ziua, domnule! -Buna ziua si dumneavoastra! Ce mai faceti? -Pai, uite, am venit si eu sa fac cateva cumparaturi etc.”

De parca nu toti vin pentru cumparaturi. Dar se pare ca au si sansa de a mai interactiona cu alte siluete nedeslusite. Sticla de Cola pare agitata. Ea crede ca a venit si ziua ei, vestita zi, pe care toti o asteptam. Ziua cand vom fi cumparati… Toti vor sa stie ce e dincolo de rafturi, de cosuri, de pungi, de usile marketului. Dar oare e mai frumos ca aici? Aici mi-am gasit si eu un prieten, aici ma amuz de nesfarsitele certuri dintre o punga de faina de grau si una de faina de porumb, pe tema care e mai buna. Aici pot privi siluetele nedeslusite, cumparatorii.

Nu am o vedere buna. Se pare ca am un defect de fabricatie. Sticla de Cola imi da toate detaliile referitoare la tot ce se intampla. Sticlele mele(adica de acelasi tip) m-au respins pentru ca nu vad. Ele imi spun ca e o rusine ca o sticla cu o marca atat de cunoscuta sa nu vada. Dar eu vad! Numai ca nu clar…

Doar sticla de Cola vorbeste cu mine. Oare are si ea vreun defect? Oare a fost si ea respinsa? Oare chiar nu vrea sa faca diferente doar pentru ca asa e ea?

Tot ceea ce pot sa-i spun este ca imi va fi dor de ea daca va fi aleasa si ca ii voi simti lipsa si prietenia. Ea imi spune ca impartaseste aceleasi sentimente si ca nu ma va uita. Dar daca acolo unde va ajunge, vor fi sticle mai bune, sticle perfecte, luandu-mi locul din inima ei fiindca eu sunt imperfecta si nu ma pot compara cu restul?

Ma roade aceasta idee, dar vreau ca un bun prieten sa fie fericit.

Imi spune pe soptite cu emotie in glas ca s-a oprit acel cineva in fata noastra, care o va lua.

„-Cola sau …(marca mea)? -De ce nu amandoua? Uite numai ce frumos stau impreuna, parca asteptandu-ne.”-rad- „-Daca asta iti doresti…Hai atunci pe amandoua!”

Cola incepe sa rada, iar o stransoare se face simtita pe gatul meu. Deci am fost luata…Si Cola la fel!

Radem fara oprire in cos, rezemate de metalul rece. Nu imi vine se cred! Am scapat de remarcile rautacioase ale sticlelor mele, am scapat de galagia pungilor cu faina, am scapat de aglomeratie…

Voi iesi pe Usa..Si nu singura!!! Sunt alaturi de prietenul meu de suflet.

Ma simt brusc ridica si pusa intr-o punga alaturi de Cola si o sticla de apa minerala, care ne saluta optimista, bucuroasa ca o insotim. Ne lasam imaginatia sa zburde si ne gandim intens la locul in care vom ajunge.

Se pare ca sosim…Motorul s-a oprit, portbagajul se deschide si simt cum punga este ridicata.

O lumina puternica luceste deasupra capacului meu si iar simt acea stransoare.

Sub mine este o suprafata dura, neteda si fina. Lumina m-a orbit, tot ce pot vedea fiind albul. Cola imi spune ca imi este aproape si ca suntem intr-o incapere minunata, iar cumparatorii stau imbratisati, cu doua zambete senine pe fete. „Frumos”… ma gandesc. „Si siluetele nedeslusite sunt foarte fericite. Probabil va fi o fericire vesnica!”

Ma las cumprinsa de asemenea ganduri naive. Doamne, cat poate fi de simpla viata… Sa stai alaturi de prieteni, caci si sticla de apa minerala ni s-a alaturat, sub o lumina alba si puternica.

Dar fericirea nu e vesnica…Cat de naiva pot fi!

In curand, sticla de apa minerala si Cola mi-au fost rapite si tipetele lor au inceput sa rasune…

„M-au desfiletat, m-au desfiletat!” tipau ele neputiincioase. Si eu nu aveam cum sa le ajut…Simteam doar cum sucul din mine se agita tot mai tare, dorind sa se imprastie, sa-mi termine viata!

Reusesc sa observ ceva prin ochii mei slabiti. O vad pe Cola in mana unuia dintre monstri, fara vlaga, fara suc si…fara viata. Lumea mea a cazut in acel moment. S-a destramat imediat, uitand cine sunt, ce caut acolo, ce am simtit…acum simt doar o amorteala si las lumina alba sa-mi patrunda adanc in ochi, sa ma orbeasca de tot, sa vad doar intuneric!

Nici nu stiu ce a mai fost… Oare am fost si eu desfiletata?

O presiune se exercita asupra mea, zrobindu-ma, luandu-mi ce a mai ramas din aceasta viata nenorocita… Din instinct, incep sa imi deschid pleoapele sudate de mine in amorteala pe care am suferit-o.

Vad…negru. Oare chiar sunt complet oarba? Simt langa mine praf…

– Ce e asta?…ingaimn cu o voce ragusita, care nu pare a mea.

– Sunt eu…Scuza-ma. Dar ma imprastii fara sa vreau…Mor…

-Ce? Cine esti? Unde esti!? Sunt in intuneric…

-Si eu…de ceva vreme. Eram o punga respectat de faina de grau pe un raft al unui supermarket. Dar am ajuns aici.

-Aici unde? Explica-mi!

-Pai noi, draga prietene, suntem intr-un sac menajer, ce ne va duce la groapa de gunoi, la sfarsitul nostru. Cei care mai au putina viata in ei, adica continut, vor mai trai in chinuri si fara nici o putere…

– Ah!…exclam, neintelegand. Vrei sa spui ca eu sunt inca in viata.

-Asa e. Dar vezi tu, eu nu mai am mult, pierd faina. Ma rog, ce a mai ramas din ea..Si asta este. Nu ne putem impotrivi destinului nostru… Ne fabricam, vietuim si in cele din urma, ne distrugem…

Si a murit.

Si asa am ramas eu singura. Ajung la groapa de gunoi, unde sacul meu menajer se rupe si vad iar o lumina alba, pe un fundal albastru. „Cerul…” imi spun. Am trait sa vad Cerul!

Cu ochii mei slabi privesc in sus, gandindu-ma ca asa imi voi petrece sfarsitul, care poate ca va dura o eternitate.

 

 

 

 

P.S.: Nu vreau sa am un nume pentru sticla mea.)
Plasticul traieste o eternitate. Si nu ma refer la o simpla bucata. Se fabrica bucati noi in fiecare zi, un tot unitar, obligat sa traiasca intr-o invalmaseala de culori si marci, poluand Planeta, fara a avea puterea de a face o schimbare.Recicleaza!

Si asta e tot.

Armageddon

Lansarea filmului „Armageddon” a avut loc in anul 1998. Scenaristii Robert Roy Pool, Jonathan Hensleigh si J.J. Abrams creeaza o poveste incredibila adusa la viata de regizorul Michael Bay, produsa de Touchstone Pictures si de Jerry Bruckheimer Films

Povestea se invarte in jurul asa-numitei „Apocalipse”, cand NASA descopera apropierea si coliziunea iminenta cu Pamantul a unui asteroid gigantic numit „ucigas global”. Directorul executiv NASA ,Dan Truman jucat de Billy Bob Thornton, are o singura solutie pentru a impiedica acea catastrofa: sa trimita in spatiu cea mai buna echipa experta in forari petroliere pentru a arunca in aer amenintarea.

Echipa are de asemenea propria poveste. Membrii sunt ca o familie, dar relatia dintre Harry Stamper (Bruce Willis) si A.J. Frost (Ben Affleck) este zdruncinata de povestea de dragoste dintre A.J. si Grace Stamper (Liv Tyler) , fiica lui Harry.

Guvernul Statelor Unite ale Americii le cere ajutorul, iar ei nu refuza, in ciuda riscurilor. Timp de 12 zile trec printr-o seria de analize si antrenamente dure pentru a ajunge cat de cat la nivelul astronautilor.

Inainte de lansare, presedintele Statelor Unite (Stanley Anderson) se adreseaza intregii lumi, asa cum spune el:”nu ca presedintele unei tari, ci ca un cetatean al omenirii”, printr-un discurs emotionant cu caracter inaltator, prin care uneste inimile tuturor.

NASA lanseaza doua navete spatiale: Freedom, pilotata de colonelul William Sharp (William Fitchner) si Independence.

Dupa oprirea pentru alimentare pe statia spatiala rusa, Independence porneste mai departe cu un astronaut rus putin sarit de pe fix, Lev Andropov (Peter Stormare).

Insa, in incercarea de a ateriza pe imensul corp ceresc, Independence este pierduta, alaturi de cea mai mare parte din echipajul ei. Membrii echipei de pe Freedom trebuie sa foreze pana la o adancime exacta, sa puna bomba atomica si sa o detoneze inainte ca asteroidul sa atinga Bariera 0.

Dupa ce fiecare astronaut este pus la incercare, iar relatia dintre colonelul Sharp si Harry trece de la una tensionata la una calma, reusesc sa termine forarea cu ajutorul lui A.J., al lui Lev si al lui Bear (Michael Clark Duncan), singurii supravietuitori ai navetei distruse.

Dar cineva trebuie sa ramana in urma, din cauza unei defectiuni a bombei dupa renuntarea la cel de-al doilea protocol. Se trage la sorti, iar A.J. afla ca trebuie sa  moara pentru binele tuturor, dar Harry va duce la indeplinire sacrificiul suprem in locul sau.

Relatia dintre personaje este foarte bine conturata, la fel si caracterul fiecaruia. Relatia tata-fiica dintre Harry si Grace, relatia de iubire dintre Grace si A.J., relatia de prietenie ce devine din ce in ce mai stransa au un puternic impact emotional. Din distributie amintim si alti actori foarte buni precum: Owen Wilson(Oscar), Steve Buscemi (Rockhound), Wil Patton(Chick).

Subiectul filmului te captiveaza inca de la inceput, iti pui o multime de intrebari si astepti cu sufletul la gura urmatoarea secventa. Pana in ultimul moment, crezi ca asteroidul va lovi Pamantul, ca totul se va termina. Traiesti alaturi de cele doua echipe frica, traiesti alaturi de intreaga omenire tensiunea si usurarea, traiesti tristetea si bucuria finalului.

Pe langa prestatia actorilor, imaginile incredibile si detalii care iti raman intiparite in memorie, coloana sonora este exceptionala. Fiecare scena este insotita de un fundal muzical prin care traiesti cu intensitate fiecare moment alaturi de personaje.

Coloana sonora a fost compusa de Trevor Rabin si Hans Zimmer, iar in film se regasesc cantece superbe precum:”Remember me”, de Journey, „Wish I were you” de Paty Smyth, „Mister Big Time” de Jon Bon Jovi si cea mai frumoasa melodie de dragoste”I don`t wana miss a thing” a trupei Aerosmith.

Dupa parerea mea, filmul te lasa afara cuvinte. Razi, esti tensionat, esti curios, esti aruncat in mijlocul unei aventuri la care participa intreaga omenire, iar finalul neasteptat te emotioneaza pana la lacrimi.

Fimul pare ca a fost facut dupa motto-ul „For Love. For Honor. For Mankind”, însemn al misiunii.

„I don`t wanna close my eyes, I don`t wanna fall asleep”

Si asta e tot. 🙂